Competența reprezintă un concept filologic moral, care angrenează abilități necesare dezvoltării personalității, reprezintă un proces cognitiv de testare a intelectului, de testare a rezistenței fizice și psihice.
Competența denotă că omul este bine informat și instruit într-un anumit domeniu, fapt care duce la competiție în special la locul de muncă.
De mici copii oamenii învață să fie competitivi, caută pe toate căile să se instruiască, să pună în valoare potențialul intelectual creator, inovator, caută orice prilej competițional să demonstreze calitățile, capacitățile, vocațiile, viziunile.
De mici copii oamenii intră în tot felul de competiții, în mediul familial, în cadrul școlii, în cadrul unui grup social , în cadrul unei organizații , instituții și firme.
Noțiunile de competență sunt folosite pe scară largă în instituții, organizații și firme, plecându-se de la premiza că sunt importante, necesare dezvoltării și eficientizării resursei umane,, a calității produselor, nu în cele din urmă a profitabilității.
Un set de competențe denotă maleabilitate și flexibilitate la nivel individual dar și în cadrul instituțiilor.

Oamenii competitivi nu se tem de adversari, nu se tem de eșecuri, nu se tem de problemele existențiale, nu se tem de provocări, dezvoltând curajul și voința de a le înfrunta, de a le rezolva, în genere au o stimă de sine crescută.
Orice nevoie și problemă poate fi rezolvată în măsura în care există competență, care reprezintă un ansamblu de caracteristici, de abilități, de aptitudini.
Cu alte cuvinte succesul profesional și educațional sunt rezultate ale intelectului competițional.
În concluzie noțiunea de competență personală se referă la o sumă de trăsături, caracteristici, legate de cunoștințe , deprinderi și comportamente, indiferent de relațiile sociale competențele sunt de fapt performanțe intelectuale, și profesionale.