Sunt trei concluzii pe care le deduci din observația directă a lumii.
Universul, cu legile lui de la macro la micro, a fost creat de către o Rațiune, adică o Inteligență superioară pe care omul, în evoluția lui științifică, încearcă astăzi să o reproducă. Vezi perfecționarea AI și a roboților umanoizi; el are în gândire, apriori, proiectul creativ al unei noi lumi.
A doua constatare este că omul reprezintă o singularitate, o specie unică pe Pământ. Saltul său nu este doar biologic, ci profund spiritual: încă din perioadele primitive, el și-a manifestat creativitatea prin picturi rupestre și a căutat o legătură cu ființe supranaturale. Nicio altă specie nu trăiește în lumi imaginate și nicio alta nu stăpânește focul și energiile așa cum o face el.
Această capacitate unică a omului de a genera realități noi își găsește astăzi apogeul în tehnologie. Relația dintre Creator și Univers se oglindește, la o scară microscopică, în relația dintre om și Inteligența Artificială. La fel cum legile macro și micro ale Cosmosului au fost proiectate de o Rațiune Primordială, omul își folosește propria rațiune pentru a scrie algoritmi, coduri și legi matematice care dau viață unei lumi virtuale. În mod fascinant, prin perfecționarea roboților umanoizi, omul nu face altceva decât să repete actul genezei: el încearcă să insufle conștiință și autonomie unei materii inerte — fie că este vorba despre siliciu, coduri cuantice sau rețele bio-digitale —, transformându-se, la rândul lui, în creatorul unei noi civilizații sintetice.
Și, în final, a treia concluzie, religia este modalitatea de înțelegere a acestor mistere îndepărtate. Prin limbajul ei adaptat timpurilor, ea oferă omului șansa de a se integra în ordinea universală, prin intermediul rigorii morale. Inclusiv introducerea eticii necesare creării acestei lumi virtuale.