Ființă efemeră căzută în oceanul destrămării dansează pentru sufletele netulburate, privește cu sfială trecutul de cristal al celor care astăzi nu mai pot gusta dulcea suferință a urmașilor lor. Acapară simțurile cu nonșalanță, descoperă înflorirea suspinelor fără de capăt, gustă din puterea nemuririi trecând cu ochii închiși prin dulceața peisajelor de agonie. Dansează alături de această ființă și atunci când vei ști ce-i gustul morții, când vei crede că îl știai dar ai trăit fără să-l cunoști bea din cupa despărțirii pentru a atinge eul suprem. Vei suferii și vei fi fericit atâta timp cât te vei agăta de deznădejdi și de iluzii, atâta timp cât ai trăit în idealuri, de aici in colo vei trăi în absolut,adică te vei înălța în propria ta singurătate. A fi "muritor" inseamna a nu putea respira fără setea de durere. Ea-i oxigenul individului și voluptatea ce se interpune între om și absolut. "Devenirea"- implicația ei..
Ce este teama de moarte, de întuneric, de neființă fără de teama de tine însuți? Și există oare alta? Nu se reduc toate la ea? mai poți tu rămâne cu tine? Oriunde vei merge, vei fi vrăjit de surmenajul cunoașterii, doar într-un târziu vei resimții imensa oboseala ce urmeaza insomniei spiritului. Și atunci începi să te trezești din cunoaștere și să oftezi după farmecele orbirii adică dupa Dansul Morții..