toată noaptea mi-ai vorbit
despre stratificarea pe verticală a văzduhului
eu vedeam doar păsări, dar știam că e mai mult

se făcea că plonjasem în țara acelui pescăruș bătrân –
era blând, prins între ghețuri amestecate cu apă
avea o pace care m-a făcut să plâng

îmi scriam numele în oglindă atelocin-acinom
și mă întrebam cine îl rostește, așa ciudat îmi părea
și viu
numele respiră, se dilată
cântă în burduful de piele când nu e substantiv?
(noaptea adică)
monicaind stă lipită sub gușa de lebădă
când zboară ca vântul, nu ca gândul
(e mai uman)
nicoletaind e rebela primăvară în cartierul senin
al pieptului tău
(când mă lași să vin)

"mama, cum te chema când erai mică?"

(pomul din mine tocmai era încoronat de un stol de copii)