Sună ca și cum ar fi imposibil, ca și cum munții ar vorbi, ca și cum marea ar tăcea, ca și cum soarele ar striga, ca și cum pietrele ar țiui... peștii ar muri, păsările n-ar cânta...

Tăcerea din brațe mi-e dragă, o caut de vremuri, poate de când am strigat prima secundă din pântec ieșind, poate am căutat-o în primul legănat și în primul minut de somn odihnitor, în prima picătură de lapte, în prima privire lăsată asupra lumii.

Îmbrățișez tăcerea ca pe o minunăție. Uneori îmi spun că e atât de rară, așa cum era atunci în abația din anul o mie o sută, în care tăcerea era doar tăcere. Nu încremenire, nu gol, nu moarte. Tăcere. Vibrând a viață de dincolo, de dincolo și de dincolo de viață.

O tăcere pe care fătul o are în pântec, grăindu-i mamei prin necuvinte rostite, ce presimte, ce resimte, ce simte. Ce nu, nu simte. Tăcerea nespusă, neauzită, neatinsă. Născândă. Și în stele.

Tăcerea "Catedralei" sculptată de Rodin, sau tăcerea brâncușiană. Tăcerea pianului între două simfonii. Tăcerea rugăciunii din adâncuri. Tăcerea odihnită în cuvinte, tăcerea prinse în pupilă de iris, tăcerea trupului când vorba se stinge.

Mi-e dragă tăcerea din palmele mele, mi-e o piramidă, o întorc, mi-e clepsidră, o așez, mi-e destin, o suspend, mi-e înseninare. O simplă atingere și se preface în prismă, luminându-mă din alb în infinite nuanțe. Necuprinse decât în tăceri de culori.

Mi-e aer tăcerea, fără ea n-aș putea respira între cuvinte, între gânduri, între stări, între percepții și apercepții, între vise și iluzii, între realități de soiuri nesfârșite, între oameni. Între oameni aștern, presar, răspândesc, aduc, chem vital tăcerea. În oameni. Le-o picur, ca-ntr-o transfuzie necesară supraviețuirii sufletești.

Înțeleg de ce nu mi-am ales să fiu altceva decât sunt acum. Aș fi fost poate mai înalt inteligentă, cu mult mai frumoasă, cu indelebilă măiestrie, cu o prea ascuțită istețime, splendidă în armonie, înțeleaptă pe veci. Aș fi fost. Am ales să nu fiu într-atât. Să păstrez în mine un spațiu vital de tăcere. În care tăcere și sunt.

Tăcută în mistere, descânt.