în zorii aceștia locuiește o noapte
parcă-aripile dorm scufundate
în nori
în zorii aceștia locuiește
o moarte
purtând încrustate dantele
de flori

se prelinge în șoaptă pe ziduri și porți
uitându-se verde
în verdele ierbii
camuflată în ceață
jucând inimi la sorți
și-atingând cu tunet de purpură
cerbii

pașii pleacă se-alungă
au gust de pelin
și mi-e lună de sori și mi-e soare de stele
și mi-e sete de flori înecate în vin
și-am pierdut roșul viu
dintre zori
și lalele

dimineața aceasta topește o soartă
până-n ziua când tu-mi
vei lua zborul de mână
se închide-o fereastră se deschide o poartă
când iubirile tac
într-un veac
împreună