să mergi mereu pe strada cu soare
îi șoptea vântul în a sa desăvârșire
mă doare-n cot de joia cu tristeți
și de singurătăți adânci în șlefuire

ne tot clădim miros de cer pe mâini
destăinuiri cu ochi mefistofelici
ne bâjbâim contemplativ cuvinte
nedumeriri surpând în noi biserici

să mergi mereu pe strada cu soare
așa îi cânta copacul cu frunze de aur
tivindu-i calea sângeriu- albastru
cu insomnii și capete de Minotaur

se prăbușesc în noi salcâmii
promisiuni fără de-acoperire
ne plouă noaptea păsări moarte
stafii de flori întru` dezamăgire

să mergi mereu pe strada cu soare
ne tot repetam aprinzând a n a țigară
și până-acasă-am căutat de zor lumina
dar n-am găsit decât lila de primăvară