căpătuită frunza
pe podele îndoaie un milimetru
din căpăstrul iepei cu picioare de metal

hainele negre acoperă calul dincolo
de genele stufărișului de plumb
lebăda mă atinge peste degete

odaia mătură cu părul smuls de mânjii mov
oracole în pădurea dintre copitele
pe care nu le am

înțelegi? nu pot face nimic
pentru grădina avortată

șaua e plină de dalii...