Mă simt prost
(proastă)
în fața pustiului
buimăcit bulmăcit
al lui:
și iar am venit
fără pași
numai zbor
buf... cu capul în poartă
cucuiele mele înflorite
pe marginea gerului
câinii plictisiți
de apriga-mi vitejie
zâmbesc somnoroși
nu mă mai latră...

Mă simt prost
(proastă)
lacrimă prinsă
cu două cârlige la soare
steag jerpelit
de furtuni și de sare...
Hai umbră,
nu mai minți că te doare
n-ai pic de inimă
creierul avortat
la născare
rânjește tâmp...
Lasă-mă ochi
ghemotoc
la întâmplare...