De-ar zbura în toate zilele prin ploi cu regrete, ar crăpa toată coaja de ou a capelei și prin zori n-ar mai cânta nicio pasăre. Și totuși... uneori se scurg șiraguri de negură din trupul asaltat de neînțelesuri... cu buze albe, albe de zahărul de pe gogoșile vieții, sărutul dimineților târzii m-a săturat de cuvinte...