un banner larg
anunță un nou cartier de case de ceară
/ te rog, dansează cu mine, astă-seară /
pe cimentul ud o sfoară
șerpuiește sub vânt

sunt trepte săpate
la fiecare colț de stradă
hidrocarburi condensate
adâncuri de sfoară, ciment, cărămizi
ce se destramă

trec degetele tocite peste cerul de sticlă
și luciul trece prin mine
/ dansează cu mine astă-seară
până la acordul de jazz și vioară /
(fereastra rămâne închisă)

hârtii îngălbenite
un colț îndoit într-o carte
într-un raft, într-o moarte
și praful ce se depune pe casele
neconstruite
pe cărțile nedeschise
nescrise
pe buzele uscate, dar moi, neatinse
/ toate sunt ființe,
mai bine zis totul trăiește prin tine,
te sorb, cum sorb vasele sângele
nimic nu rămâne din sine /

neoanele-arată
din ce în ce mai multe chemări
coboară și urcă speranțe
culori, nuanțe
câteva umbre umblă la braț
nesigure sub lumina difuză
printre case, hoteluri, bordeluri
printre cartoanele strânse precum zidul de ceară
plouă o noapte amară
ferestrele trec în ochi de meduză
ca o lupă murdară

o lumină albastră pătrunde printre-amintirile noastre
ceasul bate-n perete un tap
cauciucuri se simt scrâșnind pe umed-risipitul pietriș
niște oase gemând sub carnea condensată prea strâmt
ceva ce nu poți opri, un vis de umbre răsfrânt
mărturia unor crime ce nu se întâmplă
curând

și dacă atunci
când va trebui să privești
adevărul în față
o să fii orb -
la ce bun infinitul
atâtea oglinzi și case de ceară
fuga aceasta de-a umple cu pleava'ți povară
un câmp nesecerat de grâu cu secară

nu mai pot
nu
mai pot
viața este fără-o ordine-anume
se varsă în tot