îmi este dor de tine
îmi mai este dor de acel tine neînceput
pentru și împreună cu mine
neînceputul nostru neterminat..

o să merg cu bucuria/suferința asta o vreme
întotdeauna m-am însoțit cu durerea până devine una cu mine,
o asimilez, intră în mine.
acel 'let it be!'...știi? nu acel 'let it go!'
pe care mi l-a urlat în față "game over"-ul impus.

te-am cuprins prea mult cu gândul meu,
clar!
te-am învelit prea mult cu mine, nudă, goală,
fără să ascund

dintotdeauna am știut că mâinile
mele
iau durerea de cap pe care o dau cu gura.
probabil că, dacă gura bate fundul,
mâna o închide.
am mângâiat cu mâinilea astea,
încă o mai fac,
am luat dureri, am liniștit
am ostoit.

este incredibil cum ne putem scutura de ceva ce
nu știm nici măcar ce este și
fără să avem răbdarea să aflăm
ne debarasăm ca de o scamă

adu-ți aminte ce-mi spuneai cândva:
un bărbat deștept va ști când îl doresc.
nu e nevoie să alerg eu după el.
că dacă o fac, mă bați.

așa că, străine, am o problemă:
bâjbâi în continuare după mai mult ca perfectul..