nu-s supărat pe cei ce ți-au atins
făptura frăgezită-n primăvară
și nici pe cel ce-n taină s-a prelins
pe trupul tău fierbinte-ntîia oară


nu am nimic cu cei ce au sorbit
răcoarea dogorindă-a gurii tale
și nici cu cel ce primul te-a iubit
rupînd pecetea jilavei petale...


nu-i pizmuiesc pe cei ce-au cultivat
în lutul tău plăcerile carnale
dar îl urăsc pe cel ce te-a-nvățat
cum să-mi zîmbești cînd mi-ai ieșit în cale!