îți curg lacrimile și-ți crapă obrazul stâng,
când cânți la umărul meu
în formă de vioară.
te-mbrățișez cu genele mele,
ca sulițele îți intră în carne și te crufic
peste mine.
îți spuneam:
cel mai frumos ochi al meu vede cu încetinitorul
despică măruntaiele zilei
și mai și lăcrimează de la dermatograf;
dar tu îți aranjai firele de păr
în balta de sânge a orelor,
te parfumai cu infinitul de sub asfalt
și zâmbeai la aripile de pescăruși, cochetai cu moartea
și-i făceai cu ochiul mării.
închină-te la cea mai frumoasă
venă a mea,
liniștea să ți-o așez felii pe masă,
să facem tăcere în loc de dragoste,
iar în podul palmei adună-mi dermatograful
înecat în lacrimile nașterii urletului
clipei noastre.