Cât de deșarte sunt toate
Pași mărunți spre aceeași moarte
Aripi rasfrânte privirea e fadă
Ochiul sticlos pe o aceeași stradă.

Și mergi...înoți ctremurând izvoare
Speranța ucisă călcată-n picioare
Călăul din tine feroce în ceasuri trecute
Pe urme apuse de umbre pierdute

Pașii ți-i poartă spre neguri de aur
Blestemat giuvaer rămâne tezaur
Stâlcind ape nebune si flori de cireș
Numărând risipit irișii culeși.

E stearpă lumina, amăgitor răsărit
O ciornă , cuvântu-i de vânt risipit
Visul cu aripi de inger căzut e rănit
Flămând și singur de lupi hăituit!