M-am născut cândva în viitor, iar acum vârsta mea este negativă. Probabil sunt unic. La nașterea mea s-a spus că voi întâlni în trecutul meu o femeie cu ochii albaștri și părul negru ca pana corbului. Azi mă pregătesc pentru întâlnire. Nu este hilar faptul că pentru mine întâlnirea va fi ieri. Un prieten metafizician a calculat aproximativ locul unde ne vom întâlni, dar dezolat a mărturisit că nu poate spune ceva foarte exact. A mai adăugat că, venind din direcții diferite, probabil vom trece unul pe lângă celălalt, dar cât timp ne vom privi în ochi depinde de viteză. Din nefericire nu poate calcula viteza, pentru că nu știe ce este. A auzit de viteza pământului, de viteza luminii, de viteza galaxiei, chiar și de viteza de expansiune a universului, dar a spus că toate sunt mai mici, cu mult mai mici decât viteza gândului, iar asta este tot ce știe important despre viteză.
Conform teoriei expansiunii, toate elementele universului se îndepărtează unele de altele, deci se pare că această întâlnire, dacă se va produce, va rămâne în istorie ca un miracol; și, atunci, este foarte posibil să apară o nouă teorie care să detroneze teoria expansiunii, iar metafizicienii să studieze universul cu alți ochi. Există și o altă posibilitate – să nu trecem unul pe lângă celălalt, ci să ne oprim față în față ca doi adversari la duel… ea cu privirea ei albastră, iar eu cu privirea mea curioasă. Interesantă variantă, dar și periculoasă, pentru că dacă nu reușim să ne oprim la timp… în mod fatal, ne vom ciocni. Nu îl voi ruga pe prietenul meu, metafizicianul, să analizeze ciocnirea, pentru că, cel mai probabil, va spune că urmările depind de viteză…
Rezumat:
1. Metafizicienii nu pot calcula viteza gândului;
2. Dacă depășiți viteza luminii deveniți invizibili, iar dacă depășiți viteza gândului părăsiți acest univers.