-Dacă lumea, astăzi, ia sfârșit cu tine,
Dacă totul, mâine, fi-va pustiit,
Ce-ai lăsa, în urmă, celui care vine
Să zidească iarăși ce s-a năruit?

Ai lăsa, anume, sfatul îndreptării,
Ai lăsa virtutea, ori speranța vie,
Ai lăsa iubirea, taina vindecării
Sufletului singur din a sa robie?

Ai lăsa-ntr-o carte, multa-nțelepciune,
Ce-ai agonisit-o,-n ani, sârguincios,
Ai lăsa puterea faptei celei bune
Și, cu prisosință, gândul luminos?

Bucuria, dorul, visul nemuririi,
Cântecul de slavă, rugăciunea, poate...
Ce-ai lăsa, în urmă, șansă omenirii?

-Aș lăsa, sub lacrimi, multele-mi păcate…