Când atingi azurul

Din roua viilor aduni
ciorchini de stele...
apoi cu ei în teasc să pui
noroade de idei,
din ele istoria de-o clipă
o-mpletești cu frunze aurii,
din ele țeși covor de vise.
Din elipse faci hiperbole:
punți în infinitul verde,
sperând ca în poartă să-ți apară,
smaraldul primăverii'
Sfios culegi safirele
aduse de-un val rătăcitor.
În noaptea echinocțiului tomnatic...
aș vrea sa fiu
un vers de soare și de lapis,
azurul în palme să cuprind.
Să mă pried printre vise cu umbre arămii,
dintr-un ungher al toamnei.
O nouă lumese va ivi
din roua viilor
din vii.