Într-o pustie, fantomatică gară
Cu trenuri, puțini urcă
Și mai puțini coboară
S-a întâmplat într-o noapte de vară...

Prin excepție
O anticipată decepție
Pentru noaptea aceea viitoare sau antică

O fată...o părere sau o iluzie-vis
Bizară transfuzie de romantism
A pășit pe peronul cu ierburi de ducă
Era liniște, cădere-n abis

Când ceasornicul și-a reluat tic-tacul
Oprit temporar, alt tren a sosit
Din sens contrar
Oh, cât aș fi vrut să-l rețin
La semnal

Gara a rămas iar pustie
Frunză stingheră de toamnă târzie
Cea care a plecat n-a știut, nu știa
Că gara aceea era...inima mea