Îndrăgea foarte mult această melodie. O superbă piesă indiană de dragoste, și nu se mai sătura ascultând-o cu căștile pe urechi. Trista melodie îl ducea pe tărâmuri fanteziste unde erau doar porumbei, soare și verdeață. Agățat de aripa protectoare a lui Cupidon visa că iubește și este iubit în veci. Aștepta apusul în a-și face apariția pe scenă, sperând la o barcă pe malul apei ce avea să vină sub clar de lună, să-l ia să-l ducă departe, departe... Dragostea îi ucisese cel puțin pentru moment toate fărâmele de răutate din inima lui. În treacăt îi reveneau secvențe de suferință și pasiune distrusă a vieții prin care trecuse, dar nu le putea uita, chiar dacă nu arăta acest lucru. Suferea doar în sinea sa. Inima i se trezea la viață și dorea să iubească iar și iar. Cerea cu ardoare acest lucru, avea nevoie drept hrană sentimente sincere presărate cu stropi de pasiune dar fără condimentatele minciuni. În sufletul său, ce vibra la atingerea tastelor în timp ce scria, știa că aceste rânduri erau subtil adresate unei anumite persoane, fiind ferm convins că aceea persoană avea cândva să citească dar nu îl va înțelege.
Se trezi din melancolie, însă piesa se auzea pe repeat în continuare la caști. Nu-l deranja îi plăcea mult. Deconectase căștile lăsând a se revărsa tot sonorul în boxele externe, unde bass-ul subwoofer-ului pompa haotic pe ritmul și vocea suavă a cântăreței. Se pregătea pentru a ieși pe afară. De obicei nu spunea familiei unde pleacă și ce face, doar că azi făcuse o greșită excepție. Cearta a început instant că nu are servici și alte bazaconii și că el pleacă să se distreze. Nu era vina lui că nu muncea, dar nu găsea un job convenabil.
Bine că ziua a fost însorită și a putut uita repede de probleme. Se simțise bine ce-i drept, trebuia însă să ia o decizie în ceea cel privea, căci nu putea continua așa la nesfârșit.