Trecutul rupe pagini ingalbenite din vise...

Vise rulate pe zidul lacrimilor impietrite...

Lacrimi ce mi-au deformat naturaletea zambetului...

Zambetul ce-l asterneam reflexelor privirii tale...

Aveai niste reflexe ce rezonau ca o serenada a gandului...



Iubitule, ma doare neputinta pasilor de a inainta...

Ma doare nelinistea vocii cand imi doresc sa te vad...

Ma doare adierea vantului ce te reprezinta...

Dar nestatornicia ta imi alina fixatia singuratatii...



Imi esti muza noptilor gravate cu nori cenusii...

Iar in fiecare clipa de reverie parca iti ating parfumul...



Am incercat sa-ti dispretuiesc imaginea ce mi-am creat-o in minte…

Am incercat sa te transform in ceea ce altadata eram eu...

Nu-mi intelegeai trairile cand imi sarutai fruntea...

Nu m-ai cunoscut atunci cand eram in absenta ta...

Doar imi spuneai cateodata sa-ti simt respiratia in par...

Dar tu... TU imi simteai framantarea nevoii de TINE?



Am fost doua aripi aruncate in zari diferite...

Si ne-am departat...ratiunea s-a suprapus sentimentului...

Iar curajul s-a disipat in cutremure de durere...

Mi-e greu sa indepartez furtuna din mine...



Prezenta ta persista in legatura lumii dintre noi...

As mai striga inca o data ca te iubesc...dar...

Trecutul rupe pagini ingalbenite din vise...

Iar in fiecare clipa de reverie parca iti ating parfumul...