Strigam în noaptea arsă de viciu-ntunecării
Strigam pe George, via având-o prin Bacău
Eram pe-atunci neaspru, eram pe-atunci flăcău
Și Bachus era tandru, nu-mi da umbra ratării.
E mult de-atunci dar poate în piept de mi-aș înfige
Voință fără preget, voință ca de fier
Gândirea mea pierdută n-ar vrea ca să-l mai strige
În sticla destupată mereu pe Lucifer.
Prin damigeni multiple pe gât ce mi s-au scurs
Trezit la realitate, n-aș vrea ca să mai dorm
Și viața-mi îngerește ar prinde un alt curs
M-ar biciui speranța și aș simți enorm.
Aș depărta de mine și cel mai palid drac
Cu pipa-nțelepciunii stând noaptea în cerdac.