crini cu viclene priviri
urme ce duc nicăieri
rouă pe trupuri de viermi
iz de pămînt urinat de cîinii stelari
ochi parșivi lunecoși de muieri
zvîcniri în mușchi inelari
iarbă făcută baloți ce se visează o carte
tîrfă hilizîndu-se cu țîțele sub alint de satiri
afrodită înjurînd și scuipînd într-o parte
țucal legat de coada murgului meu
ești azi ca și ieri cum fi-vei mereu
curiozitate

și-mi vine așa să-mi pocnesc
un pumn în ochiul meu stîng
să nu mai văd cît sînt de nătîng
și unu în dreptul
să n-o mai fac pe-a deșteptul
și cu două mari vînătăi
să te privesc trinitate
viață lume și moarte
și să rîd
hohotind
șiroind
pînă-n ciorchinii galactici
pînă-n miezul pămîntului care sînt
și care mă arde...