Poeme de demult


***

Petale de trandafiri


Petale de trandafiri, căzând de sus, chiar pe mine…
Briza de vânt, mișcând aerul, încet, conduse petalele într-un dans de tango, în jurul meu...Dulcea mireasmă a petalelor, plutind în aer, întinzând cercuri, prietenoasă, acum îmi stârnește simțurile, precum buzele senzuale ale unei femei, sărutându-mă intens, apoi, continuându-și dansul. Îmbietoarea melodie de jazz, îmi încântă inima, iar mintea, percepând acele tumultoase ecouri, sub pecetea notelor, primește admirația micuțelor păsări, dezvăluite prin cântecele lor de bucurie ce străpung aerul în cercuri, o dată cu briza vântului, mișcând petalele...
Îmi țin mâna stângă în aer, drept înainte, apoi o răsucesc repede, perforând într-o jumătate de cerc; o dată cu rotirea ei, îmi întorc corpul către dreapta, înapoi. Þin picioarele ferm, pe pământ, cu vârfurile în interior, călcâiele rămânând precum rădăcinile unui bătrân copac; aplec un pic genunchii și o dată cu ei, umerii îmi devin relaxați, găsind Echilibru…
Sunetele viorilor auzite pe fundal, ajung în urechile mele, într-o cale melancolică. Îmi închid ochii, inspirând și… pentru o secundă, Natura este parte din mine, iar eu… sunt parte a ei; prin conștientizare, găsesc din nou, Echilibru. Expir și notele pianului, mângâietoare, se suprapun acordurilor viorii; un sentiment de dor a cuiva primesc atunci când un sunet de saxofon, ca un claxon, răsare... Respir aer și o dată cu el, corpul meu este plin de qi, dansul petalelor, devenind dansul meu, îmbătându-mă cu mireasma lor, dulce, intensă... Simt viața lor, energia...
Ah... petale de trandafiri... Iubitele mele flori... Le privesc în mâna stângă, adunate, apoi, le las să cadă jos, în suflarea vântului, privind deasupra, oarecum uimit...
" - Ce dans mirific! " , spun, într-o șoaptă.
Aud o muzică: tango și jazz...
" - Ce lume minunată! " , spun, în mintea mea și continui să o privesc, vrăjit.
Acum, scriu pe o foaie de hârtie, ca amintire, trei cuvinte, mărturie la tot ce-am zărit:
Petale
De
Trandafiri...



©Th3Mirr0r