muzica se prelingea precum pensulele îmbâcsite de culori pe pereții imperfecți ai cutiei uriașe în care zăceam…
- îmbrățișarea asta doare…mă doareeee!!! – “țipăt înăbușit cu lacrimi”.
fiecare gest, fiecare mișcare, fiecare cuvânt se reflectă -
se întorc asupra-mi precum săgeți ascuțite.
obosit de slalomul crud la care-l supun cu bună știință,
sufletul se predă copleșit de incertitudinile în care-i îmbrac noi și noi drumuri.