malu-i abrupt înalt și râpos
se văd rădăcini despuiate
plopul își susură frunza fără de vânt
și apa curge cu-nșelătoare bulboane
lansetă
firul la capăt cu plumb
floare de râme-n cârlig
soare
liniște
în iarbă doar țârâitul de greieri
arunc
nu trebuia vine un plaur
deasupra apei firul rămâne întins cu ea paralel
sub el plaurul care de fapt e altceva s-a oprit
îmi pun ochelarii privesc mai atent
e o spinare de hoit
un bot nechezând iese din unde
și-o coamă trecând printr-un laț alburiu
ce-i prinde grumazul
mă fulgeră gândul
pe firul întins ar trebui să mă duc
cu ochiul să trag că acolo se-ntâmplă ceva
o zvâcnitură și brusc clinchetește clopoțelul
înțep și din greu mulinez
vârful e-un semicerc balansând
într-o parte și alta
oau mamă l-am prins
în planul secund soarele lucește pe cal care
tras se pierde în aer încet chiar deasupra oglinzii
ultima imagine sunt stropii
căzând de pe smocul albastru al cozii
locul în care a fost bolborosește înghițindu-se parcă
și piere
brusc firul cade moale pe ape
mulinez
fin șerpuiește ca o timidă speranță
capătul rupt e subțire ca atins de căldură
privesc apa cu-nșelătoare bulboane
viața

într-o zi
cu sculele strânse sau nu
prins de grumaz de-un laț nevăzut...
bolborosind apa pe sine se va înghiți
rămânând în urmă o albie seacă
c-un mal înalt și râpos
cu rădăcini dezgolite
și-un susur de plop îngânat de țârâitul de greieri
lumea...