1.Cei ce fac păcate crase, ar trebui puși într-o categorie aparte de oameni, atârnând de legile indezirabilității, stigmatizării și oprobriului public, ar trebui excluși din societate și izolați în sanatoriile în care se predau conceptele, principiile și dogmele virtuții și moralității.

2.Fără echilibru vertical, viața s-ar desface în fațete fade, anoste, insipide, iar ritmul dinamic s-ar transforma în unul lent.

3.Fără echilibru vertical, ne-am dilua esențele, ființând într-o letargie continuă, dinamicitatea ar degenera în apatie, ambițiile s-ar sfărâma în corpusculii blazării, iar idealurile s-ar prăbuși în instincte patologice.

4. Fără echilibru orizontal, ar fi afectat psihicul, lipsit de liniște, oscilând între idei morbide.

5.Avem nevoie de echilibru, atât vertical, cât și orizontal, pentru a armoniza stările interioare, care influențează stările psihicului.

6.Universul înglobează nenumărate ceruri, iar fiecare cer este o ecuație metafizică și mistică, căreia mințile desfășurate în orizonturi ample și largi, îi caută soluții telurice.

7.Deși universul față de finitudinea omului este infinit, ochiul îl vede finit, și prin el curge muzica sferelor divine.

8.Cel care a învățat să se bată cu demonii, apreciază îngerii, cel care a învățat să se bată cu coala albă, apreciază conexiunile cuvintelor.

9.Poeții văd în intrinsecitatea cuvintelor, căci la suprafață ele nu spun nimic, doar esențele cuvintelor relevă profunzimi esoterice nelimitate, creează o lume care imită ipostaze transcendentale și divine.

10.Eu cred că lumea fiecăruia e o lume spirituală suprapusă peste lumea reală, interferând și stabilind conexiuni cu ea, astfel că fiecare posedă un sine dublu, unul care guvernează lumea spirituală și altul care ne face adaptabili la lumea reală.