Întorc suferința pe dos pentru a vedea ce devine, observ cum chinul grosier se coagulează în suflet și se comportă cu entitățile proprii precum un om grobian cu un om sensibil, devenit vulnerabil din cauza conjuncturii.
Inversez simptomele suferinței și aceasta devine o pătimire cu adâncimi lichefiate, în care s-au înecat gândurile și eurile fragile.
Suferința s-a hrănit cu monadele sufletului până ce acesta a devenit gol, s-a hrănit cu emoții și afecte până când omul a devenit insensibil și nerușinat, când a vrut să ingurgiteze imanența, aceasta și-a proiectat energia dezintegrându-i marginile, care s-au regenerat și au devenit prelungiri grotești, malformate și diforme, ca niște tentacule care s-au prins de corpul interior și a fost necesară lumina laser a spiritului pentru a-i reteza suferinței prelungirile.
Sufernța a tipărit o carte cu foi din umbre presate, cu cuvinte din tenebre, în care a expus exotericul demonicului.
Cei care i-au citit cartea, au fost invadați de demoni, și au devenit la rândul lor demoni, cu fenotip de oameni, fetișizau suferința, devenind corifeii ei, și aderând la religia sacrilegiilor.
Demonii au pătruns în mintea unor oameni și gândurile demonice i-au orientat înspre tenebre, deschizând portaluri în mințile lor.