fiecare zi e o filă de viață
cu somnul nopții o-ntoarcem
nașterea și moartea sunt cele două coperte
viața e-o carte
și fiecare o scrie cum poate
insomniac o răsfoiesc pe a mea uneori
toate dar toate filele încep cu o caligrafiere frumoasă
de vise speranțe ca mai apoi
mai toate să fie șterse tăiate
unele cu linii gingașe subțiri
altele hașurate cu ciudă
file întregi boțite și rupte
zvârlite luate cât de cât întinse lipite
ilizibil altele-s scrise în fugă
rare sublinieri rare semne de exclamare
mai mereu lăbărțat cât pagina
semn de-ntrebare
și pete
pete de lacrimi sudoare
mă holbez la ele și eu semn de-ntrebare
și parcă mi-e și rușine să mor
cum să mă prezint cu o așa carte
în fața lui dumnezeu?

să nu-ți fie rușine îmi zice dumnezeul din mine
maculatură așa cum e plină de mâzgăleli
nu-i pătată de sânge și nici de lacrimi străine
și-apoi dumnezeu nu-și scrie și el cartea
cu fiecare om că fiecare om e o filă?
ca și tine o-ncepe frumos apoi văzând ce și cum
taie hașurează rupe boțește întinde lipește
o-ntoarce și face loc altui om altei file
și scrie de jdemii de ani tot scrie...
uite bunăoară privind-o pe-a ta
așa mâzgălită boțită cârpită c-un mare
semn de-ntrebare pe ea nu crezi
că și lui îi e rușine să moară ?...

ia acum îmi dau seama de ce în pomelnice
se scrie doar numele mic
ioan ioana cutare cutare cum și ce-or fi fost ei
tot una file din cartea lui fiind
nu le dă la gunoi le iartă și le păstrează
că-n fond sunt visele speranțele
bucurii ori necazuri
împlinirile sau greșalele lui...