mă trezesc cu degetele zbârcite ca și cum aș fi stat prea mult în apă. a murit încă un poet. tânăr. toți poeții sunt tineri. chipul lui se amestecă în mulțimea de chipuri ale pacienților care au căzut din cireși sau ale celor care au suferit un accident rutier.

nu-mi las loc să plâng. mă trezesc la ora 6 fix fără să privesc.

am observat că deși nu sunt oarbă, de la o vreme nu mai privesc deloc. e un fel ciudat de a urma o rutină pe care nici măcar nu o vezi.

poezia a murit cu mult înaintea mea. habar nu am când. acum singurătatea e doar singurătate. și moartea e doar moarte.

a mai murit un poet. tînăr, ca toți poeții din lume.