ochii de mi se înfig în lacrimi
te chem
limba ta să-mi plivescă obrazul de ud
dându-mi cuvânt
să cânt
cântece de lebădă
în clipele toate

pasărea cealaltă așteaptă poezia-n cenușă

dar dorm în autonegarea veșniciei
visez într-un vis telluric
iar tu ai ghilimele-n etern
îmi ești o cratimă între două secunde
dintre viață și moarte

între alb și peniță
mă bârfesc vorbele
în gura de călimară
acolo
mi se adună oftările
tu
le vopsești în vesel
aduni iubirile toate acolo
moșteniri de întuneric fac dragoste cu lumina