Câteodată mi se face dor
de soarele cu lumină verde,
de răsăritul de acolo,
din oglinzile casei părintești.

Mi se face dor de primavara
care îmi curgea prin vene
și mi se revărsa pe chip,
de toamna instantanee din priviri
în ploile unor dezamăgiri.

Mi-e dor de hazardul jucăuș,
de viforul care împrăștia
vectorial săgețile,
de adierea caldă a unui legământ
care se dorea, atunci, absolut.