scriu să nu pierd numărătoarea tristeții,
pe limba de plumb a peniței scriu, inventând aceleași cuvinte cu motivație de ploaie
și zău, chiar plouă, dintr-un cer pictat cu întuneric
de mi se naște pe ochii larg deschiși încă un rând de pleoape,
dedesubtul lor e puțină frică de orb, cu ochiul minții văd un dumnezeu îndrăgostit de tristețe
făcând amor cu ea în patul pieptului meu,
tristețea asta e o dovadă de sinceritate a singurătății
cum ploaia asta e o singurătate a sincerității mormântului