izbeşte-n pleoape închise
corola nopţii de stele
de-s norii întuneric dă-n clocot
de se stinge ÅŸi umbra,
în umbre-s bucăţi de lumină,
pleoape închise, eu,
trezit cu noaptea-n cur
să pun la cap lumânări de cuvinte
prelingând ceară de cerneală printre degetele nopţii
cu degetele mele pe stilou
pipăind noaptea
seninului stelele-s flori,
de sicrie grădină în cer
să le scriu, zic
şi moartea coboară în mine din ele