dimineața asta are gustul laptelui de mamă.
poate că asta este drama lumii ăsteia, nimeni nu își amintește gustul laptelui de mamă și nici măcar nu-l poate imagina.
aprinzi o țigară și-ți spui: - ăsta e, nu poate fi altul!
apoi te lași pe-o parte și aștepți să vezi încotro duce ziua din dimineața aceasta în care ai luat forma apei;
te prelingi în noroaie discutabile ori, dacă ai răbdare, te desparți în mii de vapori, fiecare altul, dar cu aceeași poveste- povestea gustului uitat.