când tancurile au intrat pe străzi
liniștea care era slobodă pe la colțuri fusese înlocuită
de oțel rece și sunete metalice
o limbă pe care o știam doar de la televizor
suna greu în portavoce

oamenii erau întinși precum rufele pe sârmă în fața caselor
privirile invadatorilor niște clești cu o strânsoare
de dramă de război
inima pământului se făcea cât un punct

dimineața încă nu-și îmbrăcase rochia cea mai frumoasă
iar noi nu știam că totul este doar
un exercițiu

soldații împărțeau flori de ziua femeii