acea fericire netedă în care
eram un animal înfometat
mușcam încet din tine
un animal cu ochi sclipitori gata să alerge în haită și să se dea huța pe parâmele cerului
acum gleznele mele subțiri se transformă în narcise
care ajung la tine undeva în adânc
răsturnate
acum mângâierile mele se aseamănă cu niște ființe mici zburătoare
cu aripi dantelate și negre
cât aș vrea ca mănușile să se numească seară și să plouă încet
cu acei fulgi sclipitori.