Dintre toate temnițele care s-au văzut
și incluzându-le pe toate
cea mai odioasă este Viața.
Și singura cale lucidă de a evada,
sinuciderea,
este oprită de Dumnezeu.
Temnița aceasta este formată din gânduri,
minciuni chinuitoare sub slava Adevărului.
Sângele,
combustibilul lutului,
e o aducere-aminte a strămoșilor.
Carnea e făcută să doară.
Omul privește oglinda -
ei, parcă am mai slăbit
și se aude venirea morții,
zorii de ziuă -.
Întreaga realitate e în minte.
Omul care nu trăiește printre ceilalți oameni devine fiară,
singurătatea e o cale către alienare.
Fericiți cei singuri,
în nebunia lor uită Temnița.
Omul care trăiește printre oameni
capătă simptomele bolilor celorlalți.
Doamne,
nu mai suport talanții,
lasă-mă să-mi pun ștreangul de gât!