Sinergia dintre consecvență şi stabilitate conferă siguranță omului, structurează şi sistematizează ființarea, perpetuează statu-quo-ul, anihilează variabilele existențiale, multiplică constantele ființiale, înlătură haosul, restabileşte ordinea, echilibrează viața, şi cristalizează reperele, viziunile, percepțiile şi perspectivele.

Sinergia dintre versatil şi improvizații impulsionează schimbările şi inițiativele, modelează omul întreprinzător, dinamic, proactiv şi inovator, care are idiosincrazie la vetust, expectanțe, pasivități şi refractar, care aplică schimbătorul în viața sa şi acesta o face maleabilă, flexibilă şi versatilă, extinzându-i spațiile, pe când neschimbătorul o rigidizează şi îi comprimă şi contractă spațiile şi dimensiunile.

Sinergia dintre misticism şi animism evidențiază un om care caută să suprapună supranaturalul peste natural, sacrul peste profan, scolastica peste laic, care îşi activează supraconştientul ce poate acorda omul la transcendental şi care intuieşte o forță superioară şi esoterică cu funcții cathartice, de optimizare a vieții, a alegerilor a oportunităților şi a sistemului existențial.

Sinergia dintre profan şi laic conturează ordinarul ce deposedează viața de aspectele sale extraordinare, uluitoare, uimitoare şi transcendentale, şi care familiarizează omul troglodit cu inferioritățile, retrogradul, surogatele şi pseudo-urile.