Din sâmbure de stea enigma crește
Și îndărăt e haosul feroce,
De sub lumini o umbră am în voce
Și vremea mea de om e prinsă-n clește.

Având iar păsări pieptul să-mi sufoce
În mine-i zbor ce-o taină învelește,
Dar scriu pe limbi ce umblă-n nefirește
Chiar dacă mor o clipă-n timp atroce.

În adevăr suind în întrebare
Răspunsul tace în misterul gol
Și-n infinit cuvântul se-ntrezare.

Pe foaie mi-e penița rostogol
Dar miezuri nu-s la mine pe altare
Să dea divinităților ocol.