Vorbesc cu lumea de dincolo,
Vineri noaptea la o lumânare,
Mă cheamă mama să mă duc la ea,
În umbra nedefinită a spațiului finit.
Mă cheamă tata să mă duc la el,
Să găsesc posibila întoarcere,
Nealterată la trecerea între lumi.
Mă cheamă amândoi,
Să–mi dea energii de învins orgolii,
Un pas în doi etern,
Desenat la scara repetitivă.
Gândul fuge aiurea,
Sunt duși demult,
Mă duc, dar încă nu – i timpul.