Ningea lună
pe pragul lui Sorescu
luminat de țeapa ascunsă
în sacul cu beteli din târg.
Marița, fată bună,
cu rochia nouă
tăiată fix taman sub sâni,
își plimba năvodul gol
prin apele viclene
ale lu' Ion
(ăl de stă cu fața-n sus)
Și nimeri săraca
cu bucățica-n cui,
de-i sparse lui Ion nărodu'
și cheful de ninsoare
și setea de femei.