Reflecție fără scop și motiv

În fața problemelor oamenii sunt de mai multe feluri:

1. cei care văd problemele;
2. cei care le văd și le semnalează;
3. cei care atunci când le văd vor să li se ofere și soluțiile;
4. cei care mulțumesc pentru că au avut ocazia să li se arate problemele fără a face ceva;
5. cei care doresc soluții întotdeauna, deși i-am putea adăuga la pct. 3, dar e bine să îi diferențiem, pentru că ei nu identifică niciodată problemele, ci doar le discută (bârfitorii);
6. cei care văd în probleme doar farmecul literar, matematic, poetic – dulceața, bucuria de a rezolva ceva de dragul complexității, dar aceștia nu urmăresc utilitatea, ci doar bucuria propie de a rezolva ceea ce alții nu pot. Un fel de sado-masochism intelectual;
7. cei care nu le văd;
8. cei care le văd, dar nu le semnalează;
9. cei care, deși le văd, preferă să le rezolve alții;
10. cei care li se pare că nu mai scapă de probleme și că viața lor e o întreagă problemă;
11. cei care știu rezolvarea problemelor, însă, din vanitate și orgoliu nu o oferă, ci așteaptă să fie rugați;
12. și cei care crează probleme pentru satisfacția propie. Aici putem diferenția între cei care le fac incoștient sau din prostie și suferă direct consecințele faptelor lor și, cei care le creează cu bună știință, pentru propia satisfacție.

Din păcate, cei care văd problemele și au și soluțiile lor, ba, vor să le și ofere, nu sunt nici apreciați, nici ascultați, nici căutați. E doar o constatare.