"Eu nu știu cum vă iese vouă cafeaua neagră.
Am fiert-o jumatate de oră și tot nu s-a colorat de loc. În schimb am recuperat boabele."

jupuită de epidermă
badajată în petele de nori
sunt eu, toamna acesta,
amestec de primăvară căsăpită și vis
fiecare adiere de gând,
presară o umbră de sare,
pe trupul, odată senin,
acum, cal verde mestecăn.

"Pentru a face o cafea la nisip, e nevoie de o râșniță, un ibric și apă, Nu știai?"

(???)

dați-mi o vadră cu vin
să șterg o tușă răzleață
pe-un șevalat din vecini
cu-o doamnă
stingheră,
timidă,
bizară,
puțin cam semeață.

"S-ar putea să fii știut, dar am crezut că apa fiartă este capabilă să extragă esența cafelei din boaba insăși"

zahăr? cuțit? furculiță?




_________
citatele, au fost furate pe gaura cheii, din episodul Noica -Liiceanu, despre nefacerea cafelei-Ușa interzisă, Humanitas,București 2002, pg. 78