Cod portocaliu

în oraș.

Pe străzi, de la praf.

Sub tălpi, îl simt: lacrimi cristalizate în ciorchini mici de lut, sau doar uitarea-n propriul pământ.

Cum și de ce, și de când până când, dar apoi? Cum și cu poate, acum, aici sau la noapte...


Privirile și mirările, cum zâmbetele iar amestecate zâmbeau, da e cod portocaliu în oraș, în curând va fi roșu, foarte roșu

Roșu

Roșu

Doar pentru că mie îmi stă bine în roșu,

Asortat natural cu dezordinea artificială din mine

Și cu ochii din cafeaua de unu noaptea, atunci când nu prea mai ard culorile

Știați

Știam

Și e cod portocaliu în oraș,

Au anunțat și la știri, numele meu e pe buzele tuturor

Cine le-o fi dat voie să mă sărute?

Dar hai, să vorbim despre mine și despre codul meu portocaliu:
Mi l-am prins la rochie, îmi împletesc destinele cu el,

Sper să se încurce în propria-i urzeală

Așa se joacă și ielele,

Se poartă portocaliul în basme, suflat de pe aripile licuricilor nefericiți

Când s-a dat cod portocaliu.


Cu ochii portocalii

Și zâmbetul ca soarele peste câteva ceasuri,
cum va arde,
cum voi arde

portocaliu fabulos.