aș vrea să fie
doamne
să-mi iasă-n cale-o zee
cu păr prelung de noapte
pe umeri vălurit
cu sîni cît ouăle de dropii
cu bust de antică statuie
sălaș de flăcări mistuit
cu șerpi din cei mai aprigi
înfășurați pe pulpe
pe coapsele în pară
pe gura-i de jăratic
și-n noaptea fărălegii
luîndu-mă ostatic
furat precum e umbra întinderii de stepi
o
doamne
fă zeița să apară
să mă ieie
în sanctuarul ei
îmblînzitor de șerpi