Grea e lăuta ținută în dinți
Ca o garoafă iubitei seduse
Împinsă de buzele dulci
În seara lucrurilor ascunse.

Hrisovul cu lacrimi pătat
s-a deschis la litera neîmpăcată
cu viața cu moartea
și neîndestulată de dragoste.

Scrierile vesele cu arginți luminate
Așteaptă degeaba mulțimi triste
Să le aplaude.

Ieșită zîna dintre versuri banale
se așează să cînte
Pe leagănul făcut de lăuta înaripată
Ale cărei sunete neauzite se zbat între coardele mute.

Nimic nu așteaptă muritorul valet
Doar o treaptă din hrisovul cu litere uitate
Un epitet o hiperbolă o rimă împerecheată.

Cîntă cîntă moș bătrîn
Și-o să cînt și eu cu tine
De trecut și de mai bine
Cum a fost cum o să fie…