Azi mă rup iar de realitate
Si plimb cuvintele mai departe
Fără grabă
Ca pe o rimă beteagă
Să mi se-nghesuie emoțiile-n vene
De-or învăța să te cheme.
Azi… mă cunosc poate mai bine
Prin tine
Șăgalnic făcându-ți de departe cu mâna
Până ce trece (iarăși) săptămâna.

Cum te privesc de departe, aproape
Stau cuvintele să mă-ngroape
Și literele sub degete, agitate
Răsucesc versul pe cealaltă parte
Unde ești tu, mai subînțeles, așa,
Cu apropierea ta de catifea…
Ca cea mai fină mănușă
Mi te potrivești, când intri pe ușa!
Iar cand pleci, ei bine,
Nu tragi doar ușa după tine…