Lacrima din struguri se preface-n cînt,
Ezoteră-mi pare clipa care fuge.
Nu privi mirată, animal flămînd
Umblă pe sub tîmple l-adăpost de sînge.

Timpul împlinirii stă ascuns în trup,
Vrea să se fărîme-n clipe fulminante.
Nu mai pune piedici vrerilor în crug,
Vino-n orga vieții, în notele înalte.

Vom uita de sagna încă fumegîndă,
Vom uita de toate, vom uita de noi,
Fi-vom gura vieții, veșnică, flămîndă,
Care unul face din doi pentru trei.

Tescuiți de vreme ne-om culca-n uitare,
Liniștiți sub țărna care va rodi
ÃŽn alte vii cu struguri aurind sub soare,
Lacrima cea nouă, cîntul ce vom fi...