Străbat ținuturi necunoscute, în zig-zag
Privirea-mi circulă într-una
Spre un loc ce-mi trezește adânci amintiri
Un loc natal în care am trăit cândva.

O casuță cu geamuri ce parcă sunt mai înghesuite
Cu cerdac și cu prispa acoperită de praf
Cu ulcica din gardul negru, acoperit de "fumul ars".

ÃŽn jur copacii se-nchin mieros
În fața fântânei, aproape ruină
Ce se apleacă spre pământ
Ca și cum s-ar închina unui alt veac de curând.

Pădurea e înconjurată de lumină
Ce trimite raze unduite spre casuța fără viață
Un perete de pământ uscat
Ce cade, ce cade până s-a dărâmat.

Stau ghemuită și mă-ntreb
Unde au zburat atâția ani
De ce nu mai sunt, mică
Să mă joc în grădina cu flori.

Îmi dau seama, că grădina mea cu flori
A rămas un covor gol
Îmi dau seama că trebuie să plec acum
Că nu mai am ce face în acest loc
Decât să deapăn amintiri și poate să-ncerc
S-aduc.Trecut în viitor.

Îmi i-au rămas bun de la toate ce am revăzut acum
Și mă-ntorc spre asfințit și plec cu gândul ...
...La ceva de mult...